De ce copii nu progresează în terapie?

Dacă un copil nu învață și vina mea, a adultului, niciodată a lui!

Acestea au fost vorbele primului consultant care mi-a supervizat activitatea cu 17 ani în urmă.

Venise la coordonarea trimestrială și ne-a evaluat cu blândețe pe toți cei din echipa piticului minunat care ne „punea părul pe bigudiuri” zi de zi, :) cu lovituri, cu tras de păr, cu țipete și mușcături.

Noi întrebam sincer ce se întâmplă, de ce copilul nu învață, și de ce, dacă totuși învață ceva, nu reține perioade lungi și nu generalizează, dacă nu dăm toată silința și aplicăm toate strategiile ei.

Atunci am primit prima lecție de smerenie, ca viitor profesionist (eram în primul an de facultate). Lecție care mă ajută și azi, când simt că am ajuns la capătul puterii.

Un copil are 3 motive pentru care nu învață, ne-a spus coordonată.

1. Obiectivele noastre sunt prea grele SAU prea ușoare pentru nivelul la care este momentan copilul
2.  Recompensa pe care io oferim e prea mica
3.  Ajutorul (promptul) pe care il oferă e prea mic

Dacă noi, ca specialiști, a continuat, nu ne dăm peste cap să aflăm CE NU FACEM NOI SUFICIENT sau CE FACEM PREA MULT ÎN LOCUL COPILULUI, vom da vina mereu pe el.

Vom spune că atâta poate el, când, de fapt, noi și doar noi suntem soluția pentru reușita copilului.

Hai să luăm pe fiecare rând din motivele pentru care un copil nu învață, să nu fie tuturor clar de atât de important să nu asumăm noi, adulții, responsabilitatea pentru progresul sau eșecul copilului.

1. Obiectivele noastre sunt prea grele SAU prea ușoare pentru nivelul la care este momentan copilul

Dacă evaluarea copilului nu este făcută corect ori este alocat timp insuficient pentru ea (20 - 30 minute) sau, mai grav, nu există înainte de a începe terapia, specialiști nu vor structura corect un plan de intervenție, bazat pe nevoile actuale ale copilului. . . 

Adică vor introduce obiective de care CRED EI CĂ ARE COPILUL NEVOIE, nu cele care sunt cu adevărat necesare aici și acum. 

În următoarele 1-3 luni vor lu cra haotic, de cele mai multe ori pe cartonașe, fără a întreține și fără a generaliza și fără a explica părinților fiecare pas din planul de intervenție. 

Dacă nu există o evaluare corectă, obiectivele vor fi prea ușoare sau prea grele.

Dacă obiectivele vor fi prea ușoare, copilul se va plictisi de ele și va alege să se autostimuleze sau să refuze să mai colaboreze cu adulții.

De exemplu, dacă se lucrează luni de zile pe incastre, puzzle-uri, receptive pe poze (copilul e pus să arate cana, mama, roșu, cifre, litere, etc) e normal ca în maxim 6-8 luni să fugă de adulții cu care lucrează. 

Pentru că se plictisește de același lucru, iar și iar.

Tu nu te-ai fi plictisit să scrii aceeași propoziție la școală, 4 ore, zi de zi, timp de 6-8 luni?

Dacă obiectivele sunt prea grele , va apărea frustrarea și comportamentele negative : țipat, lovit, fugit din sarcină, zgâriat, aruncat cu obiecte, plâns, refuz de a mai merge la terapie.

Ce înseamnă obiectivele prea grele? 

Ca un exemplu , copilul îi sunt predate propozițiile și pronumele ori genurile masculin/feminin când nu știe bine nici să tacteze (să denumească) obiecte, persoane și acțiuni. 

Adică e întrebat: 

• Unde e cana?

 Și se așteaptă că piticul să răspundă:

• Pe masă/sub scaun/deasupra casei, etc.

Concepte abstracte predare unui copil care nu dezvoltă pentru moment nici concertele simple, concrete. 

Mămici dragi, când evaluarea abilităților copilului tău:

• Nu durează minim 90 min, de către specialistul care structurează planul de intervenție (sau de către voi înșivă, pentru că dacă nu puteți ajunge la un specialist sau nu vreți, copilul tot are nevoie de ajutor!) 
• Nu conține atât întrebări pentru familie, cât și reacții concrete ale copilului la anumite evenimente (găsiți AICI linkul către cursul meu, din care învățați cum se evaluează și cum se structurează un plan de intervenție personalizat)

Copilul vostru nu poate beneficia de cele mai bune soluții pentru a învăța ce azi nu știe. 

Și nu e vorba numai să învețe, mami, ci și să:

• Aibă sens pentru el ce a învățat , nu doar să rețină mecanic că acela e un dinozaur și că mingea stă sub masă, etc.
• Să rețină ce învață , adică atunci când azi știi să-ți spună „Da-mi suc!” fără ca tu să-l ajuți, și mâine să-ți ceară fără ajutor, și peste 5 luni
• Să înțeleagă generalizarea : dacă tata e tata în poză, e tata și în bucătărie, și când merge cu el în parc, și când face treabă prin casă.
• Să înțeleagă și că dacă are nevoie de suc îi poate cere și lui tați, și bunicii, și altor oameni, nu doar ție sau terapeut.

Când noi, adulții, specialiști și părinții, am structurat obiective clare și conforme cu nevoile copilului, obiective nici prea grele, nici prea ușoare, vom da copiilor șansa să recupereze întârzierile pe care le-au mai repede.

Și cu cât el recuperează mai repede, cu atât și familia voastră va fi mai liniștită și mai fericită. 

Am vorbit azi, mami, despre primul motiv principal pentru care copiii nu progresează în terapie, și anume Obiectivele prea grele sau prea ușoare pe care noi, adulții, le decidem pentru ei.

Și mai presus de orice, am vorbit despre importanța smereniei terapeuților și-a părinților, de-a recunoaște și a accepta că e responsabilitatea noastră, a adulților, să ajutăm copiii, fără să-i învinuim și fără să cred că atâta pot ei, înainte ca noi să ne asigurăm că am făcut tot ce e necesar să învățăm cât mai bine metode, tehnici și soluții pentru a preda eficient.

Dacă ai nevoie de soluții, te invit pe site-ul meu, www.riseupfamily.ro, la secțiunea CURSURI să-ți alegi cel mai bine pentru nevoile actuale ale copilului tău. .

Și îți reamintește că puiul tău va putea fi atât mai independent, cât mai întâi, părintele lui, ești mai informat și ai mai multe abilități de a învăța ce nu știi încă.

Săptămâna viitoare vei explica al doilea motiv pentru care copilul tău nu progresează, stagnează sau regresează: Planul de intervenție inexistent sau structurat incorect.

Și dacă ai fost util articolul, și alții părinți cu el, dând un Share!

Fii binecuvântat!